vineri, 15 iunie 2018

De când s-a prăbușit noaptea aia





De când s-a prăbușit noaptea aia

ah! câtă tăcere am tot cheltuit
să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor
undeva la marginea unei mări
unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,
bun de tot pentru a doua venire a frumoasei Annabel Lee
în poemul promis de amândoi ca o lacrimă de aur.
dar strig și se prăbușește un fel de frig
în marea aceea de singurătate;
ți-aș povesti toate astea
dar e o noapte prea lungă și veche de-atunci
și s-au aprins deja câteva felinare pe cer -
se mai aude cum scrîșnește un tren în oraș
și cineva plânge pe șine
cu niște păsări uriașe deasupra
cât să-i alunge spaima
ori teama că se târăște de mult,
poate de pe vremea când ai încuiat ploile în seif
și s-a prăbușit noaptea aia
cu toți vinovații.
și de-ar fi fost doar un vis
pe zi ce trece
privirea îmi rămâne fixată pe magazinul cu păpuși
atunci când bate vântul și tu spui câte ceva
iar un gând hain îmi îmbracă haina
și iese în lume.

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. ...ca atunci când zaci de friguri, mai exact: „Frigul este ceva ce ne cuprinde pe toţi”... scria poetul spaniol Antonio Diaz Tortajada. Ori ca acolo, înlăuntrul tău, în propriul sine ca prin porţile hotarului tău. „Dacă nici ea nu reuşeşte, nu mai avem nicio speranţă”. (Mircea Eliade). Mulțumesc pentru comentariu.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. … „măreția frigului” (după Nichita), în poezie, se trăiește o clipă ca pe un tărâm unde a dispărut graniţa dintre scriere şi trăire, uneori fără vedere, sau pe înțeles, prin trecerea tuturor simțurilor în altă fire. Foarte puţini îşi mai amintesc de faimosul cântăreţ Demodoc (Odiseea), cel căruia „vederea i-o luase/ Şi-i dăruise-n schimb vrăjitul cântec”. În alte cânturi ale acestei epopei, Demodoc e confundat cu tracul Tamiris. Adică, unul de-ai noștri. Mă bucur de trecerea ta pe aici.

      Ștergere