joi, 23 noiembrie 2017

Ningea în decembrie

Ningea în decembrie

În lume nu încap două lucruri egale
Doar poetul cândva, visător i-a prezis
Cum furată de-un vers din poemele sale
Se va pierde de tot într-o iarnă de vis.

Ningea în decembrie real, ca-ntr-o pânză
De Bruegel. Iar la capătul lumii doar ea
Își simțea inima tresărind ca o frunză
Și era prea târziu, și afară ningea.

Viscolul scheună. Se-auzi de departe...
Ori poetul stârnise ninsori pentru ea?
Ar fi vrut să mai dea încă-o filă din carte,
Dar zări cum la geam, chiar ca-n Bruegel ningea.

                      
                                          FLV

luni, 20 noiembrie 2017

Șarada celei de-a treia ursitoare auzită la fereastră

Șarada celei de-a treia ursitoare auzită la fereastră

Poți învârti ghioaga, izbi
Ca prin Codri Vlăsiei
Dar cum versul tău va răzbi
Spărgând zarea câmpiei,
                                    Curând, nu vei ști.

Pentru bucuria vieții
Ai să-ndrepți arcul spre cer
Știi că traseul săgeții
Cântat de orbul Homer,
                                    Stă și în mister?

Copile, ce-ți spun e corect
Viața-i parșivă, nu-i vis
De ești inspirat, te respect
Alfel rămâi cum ți-e scris,
                                     Cu rana din piept.

                     
Notă: Pentru nepoțica ADA, la un an de când ursitoarele i-au bătut la fereastră.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

E toamnă...

E toamnă...

E toamnă și copacii, în parc, sunt tot mai goi
Și toți de tine-ntreabă, nu spun de amândoi
Iar frunza răvășită se-așteaptă uneori
Să îmi ridic iar tocul și chiar să scriu cu nori.

În fiecare urmă cândva ghiceam povești
Acum pe-alei se-ngână doar greierii cerești
Perechi îmbrățișate nu mai tresar sub ploi
Și nici pe bănci, azi, stele nu cad pe alții doi.

De unde întâmplarea să pierd cheia din vis
Fiindcă mi-au pus în scaldă doar floare de cais,
Ori îi tună ursitei și-al toamnei glas nocturn
Sub lacăt să-mi țin versul, ca pe-un proscris în turn?                   

                             FLV

    

joi, 16 noiembrie 2017

Dintr-un han cu ninsori

Dintr-un han cu ninsori

Veneai din poveste... alții au zis din rai
Strigând la iepe și plesnind din bice
Iepuri tăiau drumul, alai după alai
Iar câinii orbi se băteau pe burice.

Mânai rădvanul și caii cât mai iute
Ca viforul turbat săltam în șa eu
Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute
Galopul îndrăcit al calului meu.

Doar pictori celebri pot zugrăvi pânza
Cât viscol, ce iureș... Câtă furtună!
Ca bănuții de-argint își zornăiau  frunza
Mestecenii plecați până la lună.

De atunci tot mai rar cred într-o poveste
Cât de real cândva, azi nici măcar vis!
Când zarea te-a furat, îngândurat peste
Dintr-un han cu ninsori știu că ți-am scris.

                    FLV

joi, 9 noiembrie 2017

Picnic în iarbă

Picnic (la iarbă verde)

la vremea asta
mestecenii din crâng au rămas ai nimănui
ca un lan de grâu în bătaia vântului ai mai spus
dar tu nu mă asculți?
avea buzele lipite de gâtul ei
abia mai târziu și-a amintit
cum au plecat ei pe un drum fără lună
de au zâmbit pe furiș.
Hölderlin, Rilke de exemplu
s-au înșelat când au crezut
că ideile niciodată nu surprind viața
că uneori gândurile nu rodesc alte gânduri
apoi și-a zis că poate erau doar gândurile lui
auzise rostogolirea precisă a lunii pe boltă
cum dintre stele unele
pândeau când c-un ochi când cu altul
atunci spusese ea
ar trebui să fim fericiți nu?
fără mine nu ești în stare să trăiești și era crudul adevăr
nu mai rămăseseră decât cocorii slăbănogi sus pe cer
ea ținea un fir de iarbă în gură
și gâtul dezgolit aplecat suficient îl chema
dar nu era sigur și nici nu se hotărî să se uite
dacă ea avea ochi de culoare deschisă
nu galben-alămii în care se pierduse

                         FLV


miercuri, 8 noiembrie 2017

Odată cu ploaia pe strada ta

Odată cu ploaia pe strada ta

uneori mi se întâmplă
să arunc în buzunare câte un bănuț
acum însă micul cerșetor
sprijinea zidul fără noimă ca la poarta cerului
nu-l interesam dar
am privit împreună spre apartamentele de sus
în amurgul fumegând atunci s-a pornit ploaia pe strada ta doar
umbra aceea mare și căruntă din fotoliul de la fereastră
își țuguia buzele tocmai începuse cineva să fredoneze ceva.
cred că urca dinspre capătul celălalt al străzii
odată cu zgomotul primelor trenuri surprinse și da
domnișoara care-și făcuse o fundiță în fața oglinzii
la etajul doi îmi părea cunoscută.
mereu am crezut că femeia din fotoliu mai scria
scrisori pline de viață
cum era și acea plutire a umbrei de-a lungul ferestrei de
m-am și întrebat ce scânteie
răsărită din nimic aprinde în mine astfel de focuri?
...și întîia dată am auzit clopotul mic
apoi cel mare cum niciun gând nu vine prea târziu,
ploaia ce avea să prăbușească pe asfalt
încă multe suflete dar despre asta
nimeni nu-și mai aducea în vârtejul acela cosmic, aminte.

                                   FLV


luni, 6 noiembrie 2017

Va veni și ziua să-ntreb

Va veni și ziua să-ntreb

privește pădurea cum și-a plâns frunzele
și-a plâns șoaptele trecătorilor odată cu ele
de urcau la cer în cuvinte de laudă
la fel și mâinile lor ca o apă-n cascadă
mi-au spus că bărbații care se plâng nu pot fi înțeleși de femei
că nicio poveste nu începea printr-o încoronare
și fiecare dintre noi trebuia să știm asta dar
va veni cineva și acela va trece  de ziduri unde eu
n-am trecut nici stâncile
și ca un talger al adevărului
îmi va fi asmuțit ca leii strigătul tău repetat
zi de zi de atunci am văzut umbra turnului de apă
cu fluturi de noapte într-un vârtej necontenit
fără a înțelege că se poate merge mai departe
și te-ntreb
nimic nu mă neliniștește mai mult
cunoști tu spaima acestor rostogoliri;
spre ce lumină ai dori să-ți înalți sufletul
când soarele deja apus
se scaldă în agonia lui?
                   FLV