Ningea în decembrie

Ningea în decembrie

În lume nu încap două lucruri egale

Doar poetul cândva, visător i-a prezis

Cum furată de-un vers din poemele sale

Se va pierde de tot într-o iarnă de vis.

Ningea în decembrie real, ca-ntr-o pânză

De Bruegel. Iar la capătul lumii doar ea

Își simțea inima tresărind ca o frunză

Și era prea târziu, și afară ningea.

Viscolul scheună. Se-auzi de departe...

Ori poetul stârnise ninsori pentru ea?

Ar fi vrut să mai dea încă-o filă din carte,

Dar zări cum la geam, chiar ca-n Bruegel ningea.

                      
                                          FLV