Picnic în iarbă

Picnic (la iarbă verde)

la vremea asta

mestecenii din crâng au rămas ai nimănui

ca un lan de grâu în bătaia vântului ai mai spus

dar tu nu mă asculți?

avea buzele lipite de gâtul ei

abia mai târziu și-a amintit

cum au plecat ei pe un drum fără lună

de au zâmbit pe furiș.

Hölderlin, Rilke de exemplu

s-au înșelat când au crezut

că ideile niciodată nu surprind viața

că uneori gândurile nu rodesc alte gânduri

apoi și-a zis că poate erau doar gândurile lui

auzise rostogolirea precisă a lunii pe boltă

cum dintre stele unele

pândeau când c-un ochi când cu altul

atunci spusese ea

ar trebui să fim fericiți nu?

fără mine nu ești în stare să trăiești și era crudul adevăr

nu mai rămăseseră decât cocorii slăbănogi sus pe cer

ea ținea un fir de iarbă în gură

și gâtul dezgolit aplecat suficient îl chema

dar nu era sigur și nici nu se hotărî să se uite

dacă ea avea ochi de culoare deschisă

nu galben-alămii în care se pierduse

                         FLV