Doar iarna
Trec trenuri prin gări de o vreme
Duc vise-n vagoane, grămezi.
Nu sonuri se zbat să mă cheme,
Nici clopote surde-n poeme
Cu versu-ngropat sub zăpezi.
Doar iarna își scutură-n toană
Paltonul de gheață pe lac.
Dar tropotul vremii, în goană
Nu-mi lasă măcar de icoană
Căpăstru la gânduri să-mi fac.
Și-n crâng parcă-i mută pădurea
Presimt alte-nfrângeri să-ndur.
Un șoim se învârte aiurea
Prin nori ce-și deșiră securea
Sub luna ce prinde contur.
Trec trenuri cam fără avânturi
Și ninge intens pe peron
Nămeții-s cât casa pe prunduri
Te strig de pe crucea de gânduri
Cu pieptul străpuns de piron…
Cu lupii ce urlă la lună
De viscole prins ca-ntr-un jug.
Și teama că poate îmi mână
Povara ce crește nebună,
În jerbe de flăcări pe rug.