miercuri, 21 februarie 2018

După cum...


După cum…

După cum păsări dau roată
La pădure, nu o dată…
Nu mai cred să ningă azi
Cum nici pașii mei sub brazi
Nu mai bat ca altădată.

Și trosnind sub ger în noapte
Plopii mă imit aparte…
De tot cred că mi-a părut
Glasul tău în gând s-aud
Și dau fila iar, la carte.

Și ca vântul printre scânduri
Umbra-ți trece printre rânduri
Că din treacăt pari c-ai șters
Lunii, inima c-un vers
Din comoara ta de gânduri.

După cum viclean sorocul
La un geam face cu ochiul
De stau tocmai ca pe jar
Să-mi las visele-n sertar
Și clădi din foc norocul.

Însă vremea-n urmă bate
Și înfiorări în toate
Vin cu semnele de sus
Iar sub anii ce s-au dus
Tot adună și socoate.



3 comentarii:

  1. Minunat,nene Mișule !
    Salutări și de la Mama!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutări și îmbrățișări, domnule Constantin! Asta da surpriză! Și mamei, calde urări de sănătate. O să întreb pe sora mea Vasilica (ei au copilărit cu nea Ionaș), sigur se cunosc. Și, bine ați venit pe blogul conului Mișu!

      Ștergere
    2. Mama vă mulțumește pentru urări,coane dragă ! Eu,fascinat de arta 'mneavostră și de regăsirea neașteptată,nene Mișule !😍
      O frățească îmbrățisare de la al dumneavoastră admirator !🤗

      Ștergere