După cum…
După
cum păsări dau roată
La
pădure, nu o dată…
Nu
mai cred să ningă azi
Cum
nici pașii mei sub brazi
Nu
mai bat ca altădată.
Și
trosnind sub ger în noapte
Plopii
mă imit aparte…
De
tot cred că mi-a părut
Glasul
tău în gând s-aud
Și
dau fila iar, la carte.
Și
ca vântul printre scânduri
Umbra-ți
trece printre rânduri
Că
din treacăt pari c-ai șters
Lunii,
inima c-un vers
Din
comoara ta de gânduri.
După
cum viclean sorocul
La
un geam face cu ochiul
De stau tocmai ca pe jar
Să-mi
las visele-n sertar
Și
clădi din foc norocul.
Însă
vremea-n urmă bate
Și
înfiorări în toate
Vin
cu semnele de sus
Iar
sub anii ce s-au dus
Tot
adună și socoate.
Minunat,nene Mișule !
RăspundețiȘtergereSalutări și de la Mama!
Salutări și îmbrățișări, domnule Constantin! Asta da surpriză! Și mamei, calde urări de sănătate. O să întreb pe sora mea Vasilica (ei au copilărit cu nea Ionaș), sigur se cunosc. Și, bine ați venit pe blogul conului Mișu!
ȘtergereMama vă mulțumește pentru urări,coane dragă ! Eu,fascinat de arta 'mneavostră și de regăsirea neașteptată,nene Mișule !😍
ȘtergereO frățească îmbrățisare de la al dumneavoastră admirator !🤗