Va veni și ziua să-ntreb
privește pădurea cum și-a plâns
frunzele
și-a plâns șoaptele trecătorilor
odată cu ele
de urcau la cer în cuvinte de laudă
la fel și mâinile lor ca o apă-n
cascadă
mi-au spus că bărbații care se plâng
nu pot fi înțeleși de femei
că nicio poveste nu începea printr-o
încoronare
și fiecare dintre noi trebuia să
știm asta dar
va veni cineva și acela va trece de ziduri unde eu
n-am trecut nici stâncile
și ca un talger al adevărului
îmi va fi asmuțit ca leii strigătul
tău repetat
zi de zi de atunci am văzut umbra
turnului de apă
cu fluturi de noapte într-un vârtej necontenit
fără a înțelege că se poate merge
mai departe
și te-ntreb
nimic nu mă neliniștește mai mult
cunoști tu spaima acestor
rostogoliri;
spre ce lumină ai dori să-ți înalți
sufletul
când soarele deja apus
se scaldă în agonia lui?
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu