Odată cu ploaia pe strada ta
uneori mi se întâmplă
să arunc în buzunare câte un bănuț
acum însă micul cerșetor
sprijinea zidul fără noimă ca la poarta cerului
nu-l interesam dar
am privit împreună spre apartamentele de sus
în amurgul fumegând atunci s-a pornit ploaia pe strada ta
doar
umbra aceea mare și căruntă din fotoliul de la fereastră
își țuguia buzele tocmai începuse cineva să fredoneze
ceva.
cred că urca dinspre capătul celălalt al străzii
odată cu zgomotul primelor trenuri surprinse și da
domnișoara care-și făcuse o fundiță în fața oglinzii
la etajul doi îmi părea cunoscută.
mereu am crezut că femeia din fotoliu mai scria
scrisori pline de viață
cum era și acea plutire a umbrei de-a lungul ferestrei de
m-am și întrebat ce scânteie
răsărită din nimic aprinde în mine astfel de focuri?
...și întîia dată am auzit clopotul mic
apoi cel mare cum niciun gând nu vine prea târziu,
ploaia ce avea să prăbușească pe asfalt
încă multe suflete dar despre asta
nimeni nu-și mai aducea în vârtejul acela cosmic, aminte.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu