E toamnă...

E toamnă...

E toamnă și copacii, în parc, sunt tot mai goi

Și toți de tine-ntreabă, nu spun de amândoi

Iar frunza răvășită se-așteaptă uneori

Să îmi ridic iar tocul și chiar să scriu cu nori.

În fiecare urmă cândva ghiceam povești

Acum pe-alei se-ngână doar greierii cerești

Perechi îmbrățișate nu mai tresar sub ploi

Și nici pe bănci, azi, stele nu cad pe alții doi.

De unde întâmplarea să pierd cheia din vis

Fiindcă mi-au pus în scaldă doar floare de cais,

Ori îi tună ursitei și-al toamnei glas nocturn

Sub lacăt să-mi țin versul, ca pe-un proscris în turn?                   

                             FLV