Printre umbre de perdele
Se spune... cu luna la sfadă
De voi sta, tu vei ști negreșit
Cum noaptea întreagă pe stradă,
Tu la geam să apari am pândit.
Iar brațul unor plopi, până-n nori
Îmi sălta disperarea ce-i drept
Și mă crezi când spuneam deseori,
Cât viscol înfruntam eu în piept.
Că într-adins, iată cum vântul
Printre umbre ițite în plus
Spre stele-mi suia mie gândul
Și dorul ce urca cât mai sus.
Cu-o spaimă vastă, desigur
Ce inimii mai poate să-ți dea
Gândul împietrit că ești singur
Și veghezi într-un colț de perdea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu