joi, 1 noiembrie 2018

dincolo de poveste




dincolo de poveste

ieși din casă să stăm față în față, spuneai.
visam și în vis vorbeam cu copacii
cu cei pe care se așezau păsările cerului
și dorința mea de a-i vedea
în ninsori de gânduri îngropați.
neclintit eu stăteam mimând fericirea
nemișcat la fereastră ca un om de zăpadă.
așteptam să vină iarna
să pot dansa pe jăratecul poemelor
după cum vezi trăiam printre amintiri și niciun răspuns.
poate că la iarnă o să fie mai frumoasă pădurea
și copacii sub crivăț au să zboare în nori.
 așa e, așa e, dacă e să ne întoarcem la tine...
ciripeau păsările, dădeau și ele din aripi
treceau în șiruri-șiruri dese către alte țări.
mă așteptam să aud și toaca dinspre pădure, bătând
și să fug înapoi la poveste
să mai citesc o dată din carte.
cum îi chema pe cei doi copii lăsați singuri
în mijloc de pădure, în miez de noapte
doar cu luna deasupra capetelor?
nu m-ar mira dacă într-o bună zi
tu mi-ai spune că ai găsit drumul
până la cei doi micuți ca niște pui golași de vultur
că dumnezeu e cheia
și cum priveau ei ceva mai jos de secera lunii
cum din fiecare nor
îi privea un om de zăpadă.

Un comentariu: