sub această ploaie măruntă

sub această ploaie măruntă

dacă ți se va părea cândva marea

un fel de cer cu alte făgașuri împlinite

năvalnic și nebun îi voi cere vântului să sufle în pânze

să nu văd că fug ademenit în zări fără capăt,

ori să nu născocesc mreje altor corăbii ale tale

oare ce chin e ăsta?

cum să nu ascundă ploaia asta măruntă nici o taină

când tu vei lăsa în jos brațele

înainte de a mă arunca înainte ca un evantai de mătase?

ia aminte,

după fiecare val pescărușii se vor agita și mai tare

în jurul ancorei smulse din ape cu forța

mă voi roti o vreme și încă o vreme

ca ochiul unui condor sortit să moară în a sa tristețe.

dar dacă și tu ai porni odată cu mine

gândind că aceste cântece

ar putea fi vele în mâinile tale

în mine s-ar reaprinde totul

și norii n-ar mai fi o amenințare sub cer

nici nu vor dezlănțui furtuni și grozăvii de tot felul

strânși unul în brațele celuilalt

nici o ancoră nu îți va smulge din piept marea

mereu la fel

sub această ploaie măruntă de dragoste.