De-ar fi...

De-ar fi...

De-ar fi dorul la fântână

Cumpănă cu lanț sub cer,

I-aș fi cerut să rămână

Dorințelor, temnicer.

De mai cred că în adâncuri

Sufletul un semn ar da,

Că ți-ar ști citi prin gânduri

Taina vieții-n palma ta.

Și-o să sap treaptă cu treaptă

Până-n necuprinsul ei

De-ar fi lacătul din poartă

Să descui cu-n braț de chei.

Și să urc, cum năzuise -

Până-n turn la foișor;

Și-așteptai ivit din vise

Pe cel drag atins de dor.