luni, 11 decembrie 2017

Poezia în decembrie...

Dincolo de poarta unor vise

Privesc pe fereastră cum ninge
Ca-n cartea ce-am scris-o doar noi.
Spui: „Luna, acum chiar se frânge,
În lacul uitat de-amândoi”.

Nici codrul sub crengi nu respiră...
Alt basm pe alei tam-nisam,
Își leagănă umbra martiră
Și-și zornăie frunza pe ram.

Povestea rămâne nescrisă
Cu fruntea în palme recad.
Prin poarta cu vise... deschisă
Tot drumuri închise îmi cad.

Las visul și ies în ninsoare
Și caii la drum îmi zoresc.
Năvalnice doruri se pare,
Ca lupii... din trup hăcuiesc.


                   FLV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu