Omul de zăpadă
Ai
visat că un om de zăpadă
Doar
te-a privit și te-ai tulburat.
Și
azi, viscole-gânduri, grămadă…
Câte
doruri în piept i se zbat!
Rămas
singur în cer și ninsoare
Ca
zidit într-un vers de Coșbuc
Simt
că nu mai am mâini nici picioare
Și
visele din piept mi se duc.
Parcă
sunt într-o altfel de lume
Chiar
captiv pe-un tărâm nevăzut
Pe-aci
trec sănii. Caii sunt spume
Numai
tu n-ai venit, n-ai trecut.
Și
aștept ca-n ținutul de gheață
Într-o
zi să apari prin zăpezi.
Dar
la celălalt capăt de ceață
Sub
candela aprinsă, veghezi
Și
mai scrii când și când o scrisoare
Slovele
aruncate-n eter
Lacuri,
munți ori păduri în ninsoare…
Se
fac zid peste omul din ger.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu