duminică, 17 decembrie 2017

Decembrie... în poezie

Omul de zăpadă

Ai visat că un om de zăpadă
Doar te-a privit și te-ai tulburat.
Și azi, viscole-gânduri, grămadă…
Câte doruri în piept i se zbat!

Rămas singur în cer și ninsoare
Ca zidit într-un vers de Coșbuc
Simt că nu mai am mâini nici picioare
Și visele din piept mi se duc.

Parcă sunt într-o altfel de lume
Chiar captiv pe-un tărâm nevăzut
Pe-aci trec sănii. Caii sunt spume
Numai tu n-ai venit, n-ai trecut.

Și aștept ca-n ținutul de gheață
Într-o zi să apari prin zăpezi.
Dar la celălalt capăt de ceață
Sub candela aprinsă, veghezi

Și mai scrii când și când o scrisoare
Slovele aruncate-n eter
Lacuri, munți ori păduri în ninsoare…
Se fac zid peste omul din ger.

                     FLV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu