Tema eternei reîntoarceri a suferinței asumate
Cartea „Cuibul crucii” de Petrache Plopeanu (ed.
pim Iași, 2017), este o fluidă reprezentare a stărilor psihice
raţional-afective, dar și încărcătura unor simboluri asimilate de
poet-creștinul care își duce în spinare crucea de fiecare zi. Poetul ne/se
ademeneşte în ceremonialul morţii și învierii, ca-ntr-o cabală-testament, cele
din marginile absolute ale trăirilor dar și a suferințelor asumate ca mod de
cunoaștere. În poemele lui Petrache Plopeanu, prins în peşterile orogene ale
rugăciunii, se „aude” acel strigăt cutremurător pentru cei rătăciți în afara
acelei taine care a și schimbat lumea: „cântă (poete) cu arama gurii tale pline de cele/văzute și nevăzute/aleanul
și curajul și bucuria”. Prag mistic a unei izbânde viitoare, unire mistică a
celor trei simboluri din sfânta treime, cartea de poezie e de o sfâșietoare
trăire creștină a înțelegerii miturilor religioase: „Eram agățat pe toți
stâlpii din galileea aceea stranie/văzută pe la răspântii cum râde
batjocoritor/cum își arată dinții cariați și/strigă împroșcând salivă
galbenă/el e el e iată-l/pe cel căruia îi place/să fie acolo sus în
piroane/iată-l pe cel care ne spune nouă/cum să îndreptăm ochii spre cer” (ipostazele
unei zile care nu se mai sfărșește. cineva era mai sus cu un ochi larg deschis).
De altfel, întreaga poezie poematică a revoltatului
(„credem că/voi sunteți cei chemați să ne arătați adevărul”), este o meditaţie
mistică, un complex de reculegeri, fie de concentrare prin efort intelectual şi
expresie livrească asupra lumii, fie de simplificare prin simboluri. Trinitatea
Tată-Fiu-Sfântul Duh, prin excelenţă masculine, are la Petrache Plopeanu, trimiterea
blândă şi povăţuitoare: „doamne dă-ne cele trei rugi înapoi și fă-ne cuib
în/poala ta”.
Ni se
explică de către poet această trinitate, atât printr-o călătorie organică în călătoria
imnică făcută cu „ochii pe cer” (cei care au „uitat ce se petrece pe pământ”),
cât şi printr-o călătorie intelectuală în purificarea, iluminarea, desăvârşirea
şi atitudinile posibile în afara trăirilor biblice ca rod al gândirii fiinţei
în neantul nepătimirii noastre. Pătimire/nepătimire ca și singurătatea poetului
de a fi rămas prins, prizonier, în cuvânt: „erau mulți cei ce cârteau pe lângă
zidurile/ce stau să se năruiască sub ușurătatea necredinței/și-au plecat de pe
pereți și sfinții și/s-au desprins din icoane și îngerii și/a rămas doar el” (din
lipsă de alte vorbe.înconjurat de veșnicie).
Ni se
explică apoi, pătimirea şi patima cunoaşterii catafatice-afirmative prin
cunoşterea apofatică, una într-alta, manifestare a sinelui trăitor prin sine. Ceremonia
morții, ritualul învierii îl stârnește pe cititor să participe odată cu poetul la
purificare prin arderea unor simboluri:
1). Simbolul
răstignirii omului cu revelație în semantica luminii: „prin omul din gura pământului
și/acesta stătea pe stâlp/ce mină adâncă spre el se mira de undeva din
spate/acolo mai era loc/(se împărțiseră locuri ca și cum se aștepta alesul/dar
cine să vrea ca el să fie să se arunce mai devreme/ca o coastă ne-roasă/peste
pielea zbârcită a zilei”) din: pumnul se deschide încet. lumina din inima
pietrei sparte. Dar detaliile se opresc brusc, la Petrache Plopeanu, în
simbol unificator ori într-o semnificaţie mai largă a lor. 2). Ca intr-un joc
lexical al rostirii nerostitului, simbolul învierii sau cum se trece din moarte
în cuvinte, devine tot mai exteriorizat
în poezie: „și se mai întreba/ce caută mâna sa lângă coapsele hulitorilor/atât
de mult i-a iubit de atunci încât s-a dus mai pe/seară să înapoieze tot ce
luase/a adăugat de fiecare dată ceva în plus/și mai mult/mai mult/și de la sine
de parcă o întreagă stivă de mâini/ținea strâns nu arginții ci un cuvânt” (stăpânul
cuvintelor noi. retrospectiva unui hold-up). 3). Simbolul rugăciunii
sau cum poetul duce pe umeri greutatea rosturilor aflate în taina ei: „și acum
mă ridic într-un psalm chiar/deasupra clopotniței/din lemn vechi afumat dar
încă stejar privesc/altceva nu am de făcut de la această/înălțime plină de
îngeri/e și mâine o zi dar/dacă noaptea asta veșnicia va cădea peste noi?„ (mărturisire
despre tăiere. psalm de sus în jos). 4). Simbolul înțelesului biblic
sau despre circularitatea scrierii ori sfatul poetului către cititor : „scrisul
acesta seamănă pe o latură cu un pătrat care/ se intersectează nemaivăzut/cu o
mirare de o circularitate deplină/pe suprafața ei s-a întrunit sfânta treime
să/încline în cele din urmă unicul taler” (cunoștință despre ce trebuie să faceți
întâlnind ceva. o înălțime degeaba). 5). Simbolul răspândirii învățăturilor
creștine în lume: „să întorci capul spre stânga/apoi spre dreapta/și să
vorbești cu cei care cred că ar putea crede/pe jumătate în tine/pe jumătate în
altceva/privind spre cerul ce stă să plouă/spre vijelia inventată de oamenii
care stau/la poalele dealului nimeni nu are numele pe care le știm/nimeni nu
face ceea ce ni s-a spus că au făcut” (clipa nouă a repetării. și noi la rându-ne). 6). Simbolul închinării și a zicerilor din
psalmii biblici, transpuse în îndeletniciri lumești: „îndepărtează de la mime
aceasta spunea el/începând un nou cântec/îndepărtează-mă chiar pe mine de
mine/și fă-mă trup nou în trupul aromind a vatră” (frângerea în chip. clipa roșie).
7). Simbolul ieșirii la lumină prin
aflarea și înțelegerea tainei rostite, în gând, dinaintea lui Dumnezeu:
„iartă-mă doamne că stau și lucrul meu/nu știu a-l face și privesc și râd
alături de ei/și haina mea nu-i a mea ci tu mi-ai dat-o chiar acum/și ce este
sub ea e tot al tău”(un nou model prins în fire. culoarea și
chipul). Iluminarea nu trebuie înţeleasă în această carte de poeme, ca
treaptă mistică religioasă. Ea este tot activă, activă theorie telurică pe
fundal blagian.
Petrache
Plopeanu, poetul care s-a găsit „luminat de chipul celui înțepat de /spini
înfipți în frunte”, este conştiinţa poetică liberală ca formă literară,
necesară creaţiei: prin contemplaţie postmodernistă a controverselor ideatice,
a contrariilor formelor estetice, iar poezia sa, prin aceste „poeme
triunghiulare”, devine o modalitate de abordare lirică
inedită și profundă.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu