Poem de luna Mai

Niciodată lui... a fost ca odată

Așa de puțin prind gândurile un sens

Ca și aceste înfrângeri ce seamănă

cu acel zbor de păsări ce cad înghețate la pământ

chiar dacă nu înțeleg ce li se întâmplă.

Odată am privit împreună cerul

să-i deslușim adâncimea și nebănuitele urme

cum fac chiromanții când le întinzi palma

ori cum ar fi punerea mărgelelor albastre

în ochii păpușilor.

Îmi spuneai ceva

despre niște mesaje secrete ale norilor

Eu căutam doar acele graiuri ascunse;

era ca și cum ne-am fi îmbrățișat în frig

și părul îți mirosea precum apa mării.

Mulți și-au dat, apoi, cu părerea

din cauza poveștii noastre.

Mi-am spus

că nu am dreptul să te implic în acest război

să nu cunoască nimeni această trecere

spre un alt tărâm al provocărilor.

Că și-n povestea aceea

ei sunt mereu singuri

precum luna pe cer

și niciodată lui... a fost ca odată

în tolba urzitorilor de intrigi.

                 FLV