duminică, 21 mai 2017

Cartea pentru cei mici

Fascinația copilăriei

    Elena Bolânu, autoarea din Ialomița, scrie pentru prichindeii de vârstă preșcolară poezii, cu aceeași ușurință cu care un părinte are grijă să-i stimuleze copilului său imaginația și creativitatea prin diversitatea jucăriilor puse dinainte. Autoarea și-a făcut din literatura pentru cei mici un crez de viață, întrucât, în concepția ei, vârsta copilăriei include un fapt estetic care exprimă la modul sublim lumea magică și frumosul artistic care trebuie să existe în preajma copilului. Cu placheta de versuri pentru cei mici „Lumea magică a copilăriei (versuri pentru prichindei)”, frumos ilustrată (il. de Otilia Borș - București), editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2016, Elena Bolânu invită, prin versurile meșteșugite, în lumea magică a „jucăriilor de grădiniță, a universului de acasă și, împreună cu prietenii, să aflați totul despre mirajul anotimpurilor în lumea necuvântătoarelor” (mențiunea îi aparține Dr. Crina Decuseară Bocșan).
   Placheta conține poezii structurate în cele șase cicluri: „În universul magic al grădiniței” ; „Universul de acasă”; „Totul despre corpul meu”; „Fenomene naturale”; „Mirajul anotimpurilor”; „În lumea necuvântătoarelor”.  Înțelese numai în acest context, al unor trăiri afective, mesajul poeziilor face trimitere la normele morale, la creativitatea și imaginația prichindeilor și autoarea dezvoltă o temă cu impact emoțional pentru aceștia. Astfel copilul află că - „în universul magic al grădiniței” - el poate desena o pisică și drept recompensă primește o „biluță”, ori poate picta și maci pe care să-i dăruiască doamnei educatoare. Tot aici învață că una dintre frumoasele reguli ale politeții este cea în care știe să se prezinte ca nimeni altul: „Eu sunt Mihnea cel isteț,/Gene lungi și părul creț./Bălăior și mătăsos,/Mama-mi spune că-s frumos!/Și mai am o surioară,/O strig, Sara, până-n seară...” (Știu să mă prezint!).  În grupajul cu tematică „despre corpul meu”, poeta îi conștientizează pe prichindei cu valoarea instructivă și educativă ale principalelor părți anatomice ale corpului uman: „Cu nasul miros o floare,/Ochii-mi spun despre culoare,/Urechile – ce sunet are./Rece, cald, eu simt la deget,/Cu niciunul, eu nu preget” (Despre mine).
    Trimiterile la formulele de politețe, obiceiuri, foloase (ajutându-i pe copii) să le utilizeze și să le recunoască fac parte din lecția sublimă (a celor mari) pentru a-i învăța de mici să înțelegă și să respecte cele mai elementare reguli. O altă grijă a autoarei de față este și respectarea de către cei mici a valorilor morale – respectul pentru natura înconjurătoare. Astfel: primăvara „trezește în țară natura la viață”, iar vara nu numai că vine odată cu vacanța („am pus ghiozdănelu-n cui”) și copiii iau calea spre casa bunicilor; ea ne aduce și căldura soarelui care dezvoltă „în straturi” zarzavaturile în grădină. Toamna e anotimpul regretelor că șirurile de cocori și rândunele, apoi și berzele, ne părăsesc. Copiii mai trebuie să cunoască că iarna nu-i numai un anotimp care să ne adune pe lângă sobe ci și un bun prilej de a ieși la joacă „să-l alunge pe Moș Ene!” și din bulgării de nea să construiască „oameni de zăpadă,/Pe copii să-i vadă/Când vor colinda/Și le vor ura...”.
   Cu ciclul de poezii din „Mirajul anotimpurilor”, poeta i se adresează copilului cum să justifice în alimentație fiecare fruct cules din „livadă, la bunica”, fiecare legumă, fiecare floare... Simplu, pe înțelesul copiilor, pe lume toate au un temei: omul de zăpadă, săniușul, brăduțul împodobit de Crăciun, colindatul, Moș Nicolae, Moș Crăciun, etc.
    Dar cei mici trebuie să cunoască câte ceva și despre viețuitoare, fie că sunt cele domestice sau cele din pădure. Și nu numai pentru a le stârni curiozitatea și admirația cât să le trezească sentimente și informații care îi vor determina un anume comportament, în special reguli de conviețuire a omului cu natura. Cu poeziile din ciclul „În lumea cuvântătoarelor”, rând pe rând prichindeii fac cunoștință cu fluturele, gărgărița, rândunica, greierele și furnica, barza, ursul, lupul, vulpea, iepurele, pisica, orătăniile din ograda bunicii, cățelușul șchiop, cloșca cu pui etc. Toate aceste viețuitoare își au povestea lor vizând teme eterne care să îndrepte defecte omenești și de multe ori devin mici părți din adevărate lecții de geografie, botanică, anatomie, etc. Cu poeziile despre obiectele ce stârnesc, de mici, curiozitatea copiilor, autoarea pătrunde cu prichindeii pe cărările imaginației instructive și al educației necesare formării viitoarelor cunoștințe despre lumea înconjurătoare. Începând cu regulile pe care le determină culorile semaforului: „Stopul are trei culori,/Eu nu sunt cu capu-n nori./Roșu-mi spune: nu pleca!/Galbenul: nu te mișca!/Verdele: e undă verde,/Treci, pitice, că te vede!”, continuând cu mirajul avioanelor, bărcilor, vapoarelor, etc. poeziile au misiunea de a introduce și minime noțiuni științifice în mintea prichindeilor. „Lumea magică a copilăriei”: o carte necesară celor micuți.
    Elena Bolânu și-a continuat periplul incantației în lumea magică a copilăriei cu următoarea carte „Pastel de culoare”, Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2016. Scrisă cu dragoste pentru crezul educatorului, cartea propune un „Univers de poezie pentru tine, copile!” și se adresează nu numai celor mici. Versurile armonioase incluse de autoare în acest volum au câte ceva din consistența „cuvintelor potrivite„ argheziene și ne vorbește despre frumusețile și spectacolul naturii, succesiunea anotimpurilor și frumusețea lor, lumea mirifică a necuvântătoarelor, evenimentele importante din viața familiei și a societății în care copilul urmează să se integreze treptat. Cu acest volum se diversifică posibilitățile copilului de a intra în relație cu lumea înconjurătoare. Pe lângă valoarea ei estetico-emoțională cartea are și o valoare instructivă și educativă. Poezia din această carte are și o funcție terapeutică pentru sufletele unora dintre copiii aflați departe de darurile promise în binecuvântata copilărie. De exemplu, poezia „Săniuța”: „Copilaș drăguț,/Deși n-am căluț/Am un fel de șine,/Ce-lunecă bine,/De te-așezi pe mine!/Vom zbura ca vântul/Și iute ca gândul...”.  

     Și dacă dincolo de lumea mirajului și imaginației, componenta morală e cea care se ridică mai presus de toate atributele cărții, faptul că micile poezii îi învață pe copii despre iubirea de familie, de natură, despre încrederea în forțele proprii, despre ocrotirea viețuitoarelor și desprinderea răului de bine, acesta e cu certitudine harul scriitoricesc și ilustrativ al acestei cărți. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu