Jane Harper: „Arșița”

Jane Harper: „Arșița” …un roman extraordinar

  

  Prin 2016 îmi apărea un interviu ce-mi fusese luat de revista ÎNTREZĂRIRI, interviu care se încheia cu fraza: 

„Drama familiei bunicului, de mă va ţine Domnul, drept la masa de scris, şi mă va inspira bunicul, de acolo de sus, de unde îmi vegheză scrisul, o voi scrie în romanul ARŞIŢA. ”

   Recent (în noiembrie a.c.) la Bookfest am zărit la un stand de cărți volumul de cca 400 pag. semnat  de australianca Jane Harper. Curiozitatea m-a făcut să-l cumpăr și să-l citesc. O carte care se citește cu sufletul la gură. Un roman extraordinar, un thriller psihologic și de acțiune, roman polițist (îi poți zice cum vrei) și după mine chiar un roman cinematografic despre o crimă și făptașii ei, cu ceva filoane psihanalitice în intensele căutări ale celor doi protagoniști în a elucida unele enigme cu privire la fapte mai vechi și mai noi, cât și prin numeroasele dezvăluiri de la o pagină la alta. Un roman despre un oraș mic cu secrete mari și un final șocant. Uimește și faptul că acesta este romanul de debut al autoarei, la origine britanică, dar stabilită de pe la 8 ani cu familia în Australia. La origine romanul se numește „The Dry” (Uscatul sau Uscăciunea), dar la noi a fost tradus sub numele „Arșița”.

    „Seceta răsfățase din plin muștele în vara aceea… Lipsa ploii însemna lipsa hranei. Iar lipsa hranei îngreuna deciziile în orășelul (Kiewarra – n.n.) care tremura sub cerul senin și arzător zi de zi.”  Așa își începe autoarea romanul. Citești și îți închipui că aprinzând un chibrit, aerul poate lua foc odată cu uscăciunea savanei australiene, cu orășel cu tot. Din această cauză orășelul era ca și mort: magazine goale, animale schiloade vânate înainte să moară, oameni chinuiți de căldura de 40⁰. Aaron Falk (un polițist federal care lucra la informații financiare – asta însemna că el urmărea doar fraudele cu banii - ) venise tocmai din Melbourne, în Kiewarra, cu berlina sa, drum de 5-6 ore de mers, pentru a participa la slujba de înmormântare a unui vechi bun prieten, Luke Hadler. Falk își și făcea socotelile când intrase în biserica unde se ținea slujba: înmormântarea, parastasul, apoi o noapte petrecută la hotel și pleca de acolo. În total 18 ore, a calculat el. În biserică a zărit trei sicrie. Două mari, încadrând un al treilea, micuț: al lui Luke (pe care nu-l mai văzuse de 20 de ani), al soției acestuia, Karen, iar cel mic al bebelușului lor, Billy de șapte-opt anișori. Toate trei rânduite în biserică.

    Ce se întâmplase?  

  Falk primise o scrisoare scurtă de la Gerry Hadler (tatăl lui Luke).: „Luke a mințit. Tu ai mințit. Să vii la înmormântare”. Gerry și soția lui, Barb, erau acolo, în primele rânduri. La slujbă erau localnici, cunoscuți și printre ei, Falk o recunoscu pe Gretchen. Când erau puștani (cca 16 ani), Aaron, Luke, Gretchen și Ellie, formau un grup numai al lor și erau nedespărțiți. După slujbă, în fața bisericii, pe un ecran, s-au rulat poze cu răposații și foto-amintiri din viața lor. Printre poze, Falk a recunoscut și grupul celor patru, pe vremea când și el era locuitor din Kiewarra. Una dintre ele, Ellie (fata cu ochii întunecați a lui Mal Deacon, un fermier vecin cu Erik Falk) avea să fie găsită moartă, înecată în râu, la nici două săptămâni după ce s-a făcut poza aia. Dar, tare ciudat, cu un bilet în buzunarul blugilor, pe care scria un singur cuvânt: numele Falk. Aaron Falk și-a adus aminte că în urmă cu 20 de ani a fost anchetă mare cu privire la moartă. Tatăl lui Aaron, Erik Falk fusese anchetat, dar avusese alibi și ancheta trecuse asupra fiului. Dar și acesta avusese alibi: fusese cu Luke la o vânătoare de iepuri în ziua aceea (așa îl învățase Luke să spună, de oricine va fi întrebat, la orice oră din zi sau noapte, deși el, Aaron, fusese toată ziua aia la pescuit pe râu. Dar așa zicea Luke că e bine să spună. Ancheta s-a terminat fără a învinui pe cineva de moartea lui Ellie. Cazul fusese, mai apoi, închis, cu verdictul: sinucidere. Tatăl lui Ellie, Mal Deacon fusese certat ani la rândul cu Erik Falk pentru niște oi dispărute (chipurile, zicea Mal: Falk bătrânul le furase), dar ura lor mai avea la bază și faptul că soția lui Mal, după ce era bătută acasă de soț, fugea la ferma vecinilor. La alde Falk, la un ceai, i se plângea acestuia de relele tratamente aduse de soțul bețiv. Din cauza asta Mal credea că Erik ar fi avut și o relație cu soția lui. Ceea ce nu fusese adevărat. În cele din urmă soția lui Mal a plecat de acasă și nu a mai revenit lăsând-o pe fiică-sa sub aripa brutei și bețivului Mal, mai ales că se pripășise la ei și un nepot, Grant Dow, la fel de bețiv și bătăuș. Iar fata Ellie se alipise de grupul lui Luke, Falk și al blondei Gretchen, unde se simțea bine. Ellie ar fi avut ceva atracții pentru Aaron: îl și sărutase în taină la copacul stâncă, locul secret, numai de ei știut. Aaron, ceva mai taciturn și introvertit din fire (urmare a pierderii mamei care murise la nașterea lui) nu era la fel de îndrăzneț și nici nu mersese până la acele momente de sex cum făceau Luke cu Gretchen pe malurile râului. Și Gretchen (la o vizită acasă la ea făcută de Aaron) recunoaște că era cu Luke la râu și făcuseră sex pe malul rîului când apăruse Ellie pe malul celălalt al râului, dar ea nu-i văzuse pe cei doi. Ei plecaseră tiptil de acolo lăsând-o singură pe Ellie și Luke luase bicicleta și plecase acasă. Fusese pe drumul ăla o camionetă albă ca a lui Mal Deacon (Gretchen, recunoaște, nu văzuse cine era în mașină). Dar ăla trecuse în mare viteză. Și Gretchen crede că ăla îl zărise pe Luke, cu bicicleta lui, pedalând de zor spre casă. Atât. Atunci? Oare ce fusese în mintea ei când fata scrisese numele lui pe bilet? a rămas să se întrebe  în zadar, Falk.

   Dușmănia între Mal și Erik n-a încetat nici după clasarea dosarului morții lui Ellie. Mal s-a ținut de capul lor până i-a alungat din Kiewarra, ba i-a și urmărit cu camioneta, izbindu-i din spate, până când a fost sigur că cei doi Falk, tatăl și fiul, au plecat definitiv din acele locuri.

   Cam asta e povestea petrecută cu 20 de ani în urmă pe care și-o reamintește Aaron Falk. Nu aude decât: „S-a întors fiul lui Falk”, pe la spatele său. Și toți se mobilizează să-l alunge din nou ca nu cumva să se repete și cu copiii lor povestea cu Ellie. Doar Gerry și Barb (părinții lui Luke), îl roagă insistent pe Aaron (că are fler de anchetator al Poliției Federale, în finanțe) să mai rămână o săptămână-două, pentru a elucida problemele financiare ale fiului lor Luke și a soției Karen, crezând că asta ar fi cauza crimei. Știau de la Mal care îi dăruise nepotului Grant ferma, că un investitor asiatic ar fi cumpărat, dar nu una, ci ambele ferme (ferma lui Luke era vecină). Falk acceptă să mai rămână.

   Deci să se fi aliat Grant cu Mal și pentru asta să fi omorât familia Hadler?

  De aici urmează o întreagă aventură care se derulează cinematografic: Falk e atacat în barul hotelului de Mal Deacon și nepotul său Grant, dar intervine Raco, tânărul polițist local, un băiat de ispravă care le dă interdicție celor doi să mai apară în bar. Împreună cu Raco, Falk urmează să cerceteze moartea celor trei, pe care cei veniți din capitală, de la Sydney, aproape o clasaseră și puseseră pe seama soțului (a lui Luke) cele două crime, după care se sinucisese și el, așa s-a zis. Falk vrea să vadă pozele cu camioneta în care fusese găsit mort Luke într-un zăvoi din apropierea fermei, după ce mai întâi și-a tras un cartuș în gură. Falk cercetează fotografiile, dar în afară de niște linii-dâre ciudate și albicioase zărite pe pereții interiori ai camionetei unde fusese găsit mort Luke nu găsește nimic care să-i atragă atenția și să-l facă să creadă că nu are de-a face cu o sinucidere. Descind la ferma lui Luke și cercetează hârtiile contabile ținute de Karen. Nimic deosebit, doar că într-o carte împrumutată de Karen de la bibliotecă găsește o chitanță (folosită ca semn de carte pesemne) și pe care sta scris doar un nume: GRANT și sub el nr. lui de telefon. Asta i se pare ciudat, deoarece el n-o cunoscuse pe Karen și nici nu vorbiseră vreodată la telefon. Poate îl avea de la Luke? Dar de ce nu-l sunase? Și apoi de ce Grant?  Enigme, enigme…

    Cercetează și biroul lui Karen de la școala directorului Scott Whitlam, unde ea fusese pe un post de contabilă. Nu găsește mai nimic concludent printre lucrurile acesteia.

    Se precipită acțiunea.

   Falk află că în ziua crimei, Luke fusese la ferma lui Jammie Sullivan (un tânăr necăsătorit) și vânase cu acesta iepuri. Avuseseră ambii armele la ei, dar ambele puști foloseau cartușe Wincester, pe când în trupul lui Karen și al lui Billy și la ferma familiei Hadler fuseseră găsite gloanțe Remington. Fac o descindere împreună cu polițistul Raco, la Sullivan, la fermă. Acesta locuia cu maică-sa, o bătrână senilă. Jamie Sullivan recunoaște că în ziua aia a vânat cu Luke iepuri până li s-au terminat cartușele, după care Luke s-a urcat în camionetă și a plecat acasă. Ce a făcut el apoi, după plecarea lui Luke?, e întrebat. A stat acasă cu bătrâna, care încuviințează asta, dând din cap. Numai că Falk observă mai întâi o mirare pe chipul bătrânei. Intră la bănuieli. Verifică și filmele de la toate camerele video din oraș, special pentru ziua crimei. Într-una din camere zărește chipul lui Jamie Sullivan la volanul mașinii sale circulând prin oraș cu puțin înainte de crima comisă la ferma lui Luke. Îl aduc pe Sullivan la secție și luat la bani mărunți acesta recunoaște că după plecarea lui Luke a plecat și el fiind chemat de doctorul orașului, un gey cu care are o poveste de iubire. Doctorul recunoaște că au fost împreună, că el l-a chemat în ziua aia și astfel pista aceasta cu J. Sullivan cade. Întrebat unde au discutat, mai înainte, cu Luke,  despre vânătoarea de iepuri din acea zi, Sullivan își amintește că la bar cu o zi înainte. Cine mai era de față? Directorul de școală Scott Whitlam. Descind la Scott Whitlam care își amintește brusc cum i-a auzit pe Sullivan și Luke discutând despre vânătoarea de iepuri ce urma să fie în ziua următoare.

   Are loc vandalizarea berlinei lui Falk. Bănuiesc pe Mal Deacon. E chemat la interogatoriu cu avocata lui. Întrebat (printre altele) ce a făcut în ziua crimei), Mal are un alibi: a vorbit la telefon, de la fixul din casă, cu farmacistul din oraș, pentru o rețetă, când s-a auzit și cele două împușcături, doar e vecin cu ferma lui Luke. Farmacistul chiar l-a întrebat: „ce-s cu împușcăturile?”. „Pesemne se trage după iepuri” a zis, doar mai devreme, cu câteva ore, îl văzuse pe Sullivan și Luke pe câmp. E verificat farmacistul, care declară la fel. Mal e lăsat liber să plece acasă și Falk se duce după el. Are loc o altercație între cei doi. Falk îi spune să-și scoată din minte că el a omorât-o pe Ellie, fata lui. Mal scapă o vorbă în timpul altercației: „În biletul ăla era numele tău. Alibiul tău era o scorneală”. Falk rămâne uluit: de unde e atât de sigur Mal Deacon, că faptul că a fost cu Luke la iepuri, în ziua aia, era o scorneală folosită de el ca alibi? Doar Luke, nu-i așa, care scornise povestea cu iepurii, numai el știa asta.

    Și atunci? Cine a ucis, de fapt, familia Hadler? Și de ce?

  Pe măsură ce Falk cercetează mai amănunțit crimele, se redeschid și rănile vechi. Cele de acum 20 de ani cu moartea suspectă a lui Ellie. Fiindcă Falk și prietenul lui din copilărie, Luke, aveau un secret… Un secret pe care doar Luke îl știa, și Falk îl credea îngropat de mult. Un secret pe care moartea lui Luke începe să-l scoată la suprafață. Și ceea ce aflăm (despre moartea lui Ellie) e șocant. Și mai șocant, cum e descoperit criminalul în serie al familiei Hadler.

   La așa ceva nimeni nu se aștepta. Acele linii-dâre albicioase din camioneta unde a fost găsit mort Luke nu mi-a atras deloc atenția la început. ȘI TOTUȘI…

  Dar Ellie, Ellie care își ascunde rucsacul cu lucruri la copacul stâncă, în breșa știută doar de Falk și ea, rucsac găsit după 20 de ani de Falk, oare ce secret ascundea? Oare moartea i s-a tras de acolo, de la acel secret sau faptă a ei? Și cine a făcut-o? Enigme, enigme… Dezvăluirile din finalul romanului sunt năucitoare.

  Dacă v-am făcut curioși, cred că veți căuta romanul și citi pe nerăsuflate cum am făcut și eu. Si dacă până aici credeți că ați început să bănuiți criminalul familiei Hadler, ori cine a omorât-o în urmă cu 20 de ani pe Ellie, sunt convins că sunteți atât… atât de departe.

    Însă, merită să citiți această carte deosebită. Nu veți regreta.