o
pagină de viață
când până și viața mi-a fost ca o luntre
sufletul spui tu
singurul învins care mai poate ține
cârma
cu torțe de purpură în mâini
și semn de pace nu pomenise o vorbă
în ce tranșee
îmi rostogoleau cei rămași la țărm
gândurile
credeau că asta avea să-mi ucidă
tristețea plecării
te închipuiam și eu vâslind
în urma ta pescarii chiar au închis
zările
încă mai scotocesc mările
căutându-te
le-aș fi strigat să nu te mai caute
că mi-am pus sufletul pânză la catarg
și vântul poate stârni furtuni nebănuite
că în urma lor ploaia se va prăvăli
doar pentru asta
să fi înțeles ei că în această pagină de
viață
luna se închină
stelele și-au stins opaițele în fântâni
doar cerul încă nu s-a unit cu marea sub
fulgere
și cineva
așteaptă pacea celor o mie și una de
nopți fără tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu