Colinde
sub cer
Leru-i ler, o, Doamne!... ne depăna cântul
Mama lângă leagăn cu așa dichis
Azi târziu, aidoma, o mai văd cu timpul
Cum din cer îmi cântă mai mereu în vis.
Vechi colind mă-ncearcă pierdut la
fereastră
Iar tu cu uimire mă fixezi prin geam
Îngerii trag norii peste casa noastră
Și pudrează iarăși, cu ninsori pe ram.
Mult aș vrea să aflu Domnul ce gândește
Când bătând nămeții și alții-L colind;
Cete c-ale noastre se-aud voinicește
La casele-n beznă lămpile se-aprind.
Contemplând prin stele, privirea-i
hapsână
Mama să-mi zărescă, strânsă lângă foc
Ba cu nuci sau mere, covrigei în mână
Și să ne ureze atâta noroc!
Și tresar în noapte, ascult, se colindă
Sub a mea fereastră sonuri în plin ger
Nu-i nimeni la ușă mâna să întindă
Și povestea curge... leru-i ler și ler!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu