miercuri, 17 octombrie 2018

Toamna din șevalet




Toamna din șevalet

Toamna a pictat pe dealuri
Pomii ca pe șevalet
Din zăvoi popor de frunze
A pornit cu pași de-atlet.
Râul șerpuie în matcă
Dinspre munți în pas vioi
Și pe sat revarsă ziua
Lin, talăngile la oi.
Când și când bate ca toaca
O găleată la fântână
Iar o fată la fereastră
Stă pe gânduri și se-ngână.
Tu, privind pădurea-n transă
Te desprinzi încet-încet
Și-ți șoptești doar pentru tine:
„Cum să nu rămâi poet!”


Publicat de la

4 comentarii:

  1. Aimée17 octombrie 2018 la 21:24

    Chiar asa, cum sa nu ramai poet! Superba toamna, inca-mi astept inspiratia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. flacaraluivladimir.blogspot.com18 octombrie 2018 la 01:57

      Și eu mă fac copil sub florile unui cireș cu gândul la dimineața când vei păși printre cuvinte. E timp. Toamna va fi lungă.

      Ștergere
  2. Mihaela Roxana Boboc17 octombrie 2018 la 23:37

    Pictural!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. flacaraluivladimir.blogspot.com18 octombrie 2018 la 02:03

      ...doar cuminte poetul lasă în urmă pădurea și își lasă agățată în cui, povestea. Cineva spunea că a văzut frunze de mesteacăn curgând din pânza unui șevalet. O fi văzând, ce știu eu?

      Ștergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)