Parfum de gutui
Cândva de
acasă... și sunt ceva ani!
Plecasem în
lume copilul smerit
În pod
(prin lucarnă) păpuși din strujani
Mai aveau
să suspine... necontenit.
Dar eu mai
tânjeam după micul cățel
Rămas lângă
poartă și nedumerit.
Că vrând
să imite salutu-mi rebel
În brațe
la tata... ah, ce-a mai scâncit!
Mi-a scris
apoi mama, cum tot suspina
In cușca de-afară
și rece în ger:
„Nu vede
pe nimeni, de te-ai închina
Spre drum saltă
botul și-i tot mai stingher”
Tot
tânjind prin străini, cu dor mai mereu
Eu visam să
mă întorc lângă mama
Să-i stau
iar în brațe la noi în antreu
În parfum
de gutui... dacă bag seama.
Peste ani
m-am văzut într-o seară
La focul
din cămin...cu tine doar eu
Și brațul plin
de gutui, ca la țară
De
miroseam încă a toamnă la greu.
De un timp
printre crengi cresc numai vise
Și-mi rămâne
pândind privirea la geam
Sau atunci
mă frământ, ori pare-mi-se
Cum doar gândul
ardea și eu nu știam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu