Se zburlește-a iarnă...

Se zburlește-a iarnă...

Se zburlește-a iarnă și pe mări acum

Luna, de ninsoare, se scutură-n drum.

Zgribuliți, doi grauri zboară din agud

Buhu-hu! prin hornuri cucuvăi se-aud.

Nu ești lângă mine și-i frig ca la pol

Mă tem că și mâine locul e tot gol.

O fi fost și toamna o prințesă rea

Că prea plânge lampa în tăcerea grea.

Iar de-un timp în juru-mi rimele tot ning

Și-agățat de fire doarme un paing.

Doar pe fila albă gânduri cad în vid

În van țin condeiul. Ochii mi se-nchid,

Parcă sunt copacul de sub vânt și ploi

Ce l-am strâns în brațe, pe rând, amândoi.

Și mă tem că poate, viscol, ori ce-o fi,

Sub ninsori cernite mă va troieni.