Final de carte
Să plec, îmi dau visele ghes
Și totuși rămân lângă tine
Prin gări unde vin tot mai des
Cu ploaia ce rupe din mine.
Și-ncerc să te-nchipui din nou
Cu fluturii strânși între rime,
Peste înghețatul tablou
Stârnind viscoliri anonime.
De sper să rămân și mai sunt
Ca macii aprinși în plin soare
Ce-o pală le smulge sub vânt
Și ultima brumă din floare.
Să plec, cum nu cred în comori
Aprinse în miezuri de noapte
Și îngerii-n ceruri trag sfori
Să-mi scrie finalul din carte.
Frumos, cursiv poem!
RăspundețiȘtergereDacă iubirea e pâinea poeților,salutul lor către prieteni e AVE! UNUL CARE SĂ SE AUDĂ DIN CER
RăspundețiȘtergere.