S-a dus zvon că e toamna

S-a dus zvon că e toamna

                     

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită să-mi ia

Din viața ce ni-e dată de soartă

Trenul ce mă va duce-ntr-o stea.

Și chiar visam pe-un peron undeva

Șirag de cocori prin poeme

Tu îți pieptănai tristețea cumva...

Prin trenuri ce curg de o vreme.

Adorabilă erai, ți-aș fi spus.

Cum sub lumina lămpii visai

Fumul trenului urca tot mai sus

Înșirând alți cocori în alai.

Nu mai dau târcoale nici unui vis

Prin gări trenuri trec fără teamă

„Ce noapte lungă și veche, ți-am zis

Ce hău într-acolo mă cheamă!”.

...Sub lumina altei lămpi dau să-ți scriu

Poeme de pus pe o rană

Mă tem însă că o fi prea târziu

Ori ție să-ți pară că-i toamnă.