asemeni vouă, prins
știi gândurile acelea
când
ni se tot prăbușesc
norii;
ce suflet ar înălța
ziduri,
fără s-aștepte și
zorii?
așa cum minunile
toate
în țeava puștii surprinse
se prefac, pe rând,
în cuvinte
în plasa basmelor
prinse.
și-n parte, ori poate
în taină
așa purtăm noi o
cruce
ca stelele, trase
sub haină
acele doruri năuce.
de-am crezut că pot
face și cuib
în lumea cărților
scrise
ca un poet care și-a
lăsat
în rime, unele vise.
și-am ars pe făgașuri
perfide
pe rugul atâtor povești…
și lacul temerilor
mele
și focul din care-mi
tot crești.
💐🌸🌻🌹🏵️🌷🌺🌾🌼🌸💮🏵️🌷🌼🌻🌴🌺🌻💐🌸🏵️🌹🌹🌱🌷🌼
RăspundețiȘtergere...și floricelele sunt versuri!
RăspundețiȘtergere