marți, 30 ianuarie 2018

De la Rembrandt...

 De la Rembrandt…

De la Rembrandt am înțeles să insist
Chiar și într-o lume de umbre
Să-ți ghicesc norocul și-n gând să-ți exist,
M-aș fi făcut punte și luntre.

Între amăgiri cel mai crunt adevăr
E-'ndoiala ce cred… m-a învins.
Priviți-mi doar viața și soarta-n răspăr
Ce-n hrube cu năluci m-a împins.

Priviți-mă cu ochii voștri enormi
În creanga lor teii-'și plâng toamna
Iar sufletul meu te veghează când dormi
Ca vulturii-n luptă cu iarna.

Ah! Cum se tot sting veșniciile-n noi
Și-n clopot tot bat în neștire…
Cu ploaia ce-'mpinge-n tranșee noroi
De nu mai găsesc o ieșire.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu