vineri, 21 aprilie 2017

Poezia lunii aprilie

Cum sunt toate rânduite

Frumoasa mea:
întroienit de gânduri îți scriu.
Ai văzut tu, pe altcineva strângând la piept o lume întreagă?
Am vâslit sub un cer al pierzaniei
Crucea pusă-n spinare o au și lăstunii, spuneai.
O săptămână zidesc cuibul
dar vine ploaia și le dărâmă cocioaba.
Ele însă se mută mai la vale și iar zidesc.
Cum sunt toate rânduite pe lume.
Am încercat și eu să vâslesc prin acest cer al poeților
și tot pentru tine am săgetat stelele la rând.
Cu aceeași groază
priveam, în același timp
cum toți au să sângereze în urma mea.
„Nu aprinde focul, mi-ai spus
Am să ard
și amintirile au să taie în carne ca niște ferăstraie.
Trece-mă doar prin focul tău”.
Acum, firește, nu mai are rost
Lucru de mare mirare
să avem un cuib de lut
sub acest cer cântat de poeți.
Așa e de când lumea. Nu doar niște semne arătate în vis:
„Poeții sunt doar niște ferestre deschise spre cer
și își cârpesc viața cu fiecare copac strâmb
rămas să înflorească
odată ce au îmbrăcat cămașa poeziei”.
Cum de altfel au și fost rânduite.

                                                 FLV


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu