Ca pe o trestie

Ca pe o trestie

Nimic nu va putea să-mi scoată din minte

ultima noapte de dragoste prima zi de război
când ochii tăi au devenit poveste

și mai târziu vânt.

Până când (se spunea) rochia ta cu lămâi înfloriți

ce le întrecea pe toate

cele purtate în O mie și una de nopți

nu a mai fost văzută în noaptea spaimelor mele.

Ar fi trebuit să fiu numai iarbă de mare

La drept vorbind și iarbă fermecată

și pescuitor de bureți.

Restul e nuanță

Mâhnire picurată într-un templu de marmură.

Dar știi,

se va spune că doar am presimțit,

am ghicit totul

și că temerea ta ținea de extaz.

Ca și cum s-a zbârlit cerul

Ca și cum ar fi făcut prăpăd ploaia

și ai încetat să iubești misterul vieții.

Vâslind, vâslind, vâslind...

abia în mijlocul furtunii

m-am gândit la Dumnezeu

cel care știe de toate scornelile plăsmuite

de dorința multor șanse nesperate

și ca pe o trestie

(dacă tot s-a dorit)

să ne ducă șuvoiul.

                                      FLV