Poate că iubirea nu e despre cuvinte

Poate că iubirea nu e despre cuvinte

          (gânduri răzlețe la o carte de poezie)

Înainte să pleci

să-mi fi scris doar un cuvânt

Știu. Te-ai întrebat și cuvintele uneori

n-au încăput în sufletul  unei pasări.

ai scris și ai plâns

cu ochii la cer crezând că cineva îți va deschide porțile

dar fericirea se simte desculță (spuneai) –

așa ai învățat să prețuiești lumea

vâslind în luntre spre nicăieri;

acum scrii pe o frunză

cam tot ce ai plâns pe dinăuntru

în ploaia din chihlimbare

și aștept un semn

dar tu taci pe umărul ploii

ca atunci când asculți tropotul unui cal sălbatic

din povestea ca un colind al mamei.

Nimeni n-a intrat mai mult decât tine în poveste;

să te strig, să te rog

ești a cerului de acum în te iubescul acela care doare

și unde azi, pictezi cu doruri pe strada ta

și unde îți vei bea în taină ceaiul

chemând dragostea pe buzele crăpate ale iernii.

acum lași colivia deschisă

știind că nicio pasăre nu poate zbura,

dar vezi și tu

e prea târziu... prea târziu

simt frigul când îți spun te iubesc

în hainele mele făcute poem pentru tine.