marți, 7 mai 2019

N-a știut niciodată unde o va întâlni



N-a știut niciodată unde o va întâlni


Orice iubire are nevoie de timp
și fericirea – ce sunet ascuns!
și de un dram de noroc
ca să poți străbate puntea îndoielilor
că tot ceea ce iubești vei pierde până la urmă;
astfel veneau cu singurătatea la braț
ea tăcea
el îi săruta șuvița udă trecută peste lobul urechii
și ploaia năvălea în rafale
nu prea își vorbeau
„era prea întuneric ca să vorbești” – i-ar fi spus.
la celălat capăt al lumii
cineva picta noaptea
n-aveau timp de întrebări
în vârtejul negru al beznei trosneau mestecenii,
dar dacă totuși l-ar fi întrebat
ori doar limba unui pendul închipuit
le-ar ticăi întrebările
ar fi văzut cum trecuse încă o iarnă
și acum doar acest anotimp al ploilor
ce vin și tot vin în rafale
le-ar fi rămas.
atât de tăcuți... atât de singuri
cum poate fi singurătatea și ea
o pasăre ce li s-ar fi așezat pe umeri
că n-a știut niciodată unde o va întâlni
cu tot cerul numai al lor
deasupra

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu