Cântec îndepărtat

Cântec îndepărtat

Te-am zărit într-un vis, strângeai frâul la murg

Și mestecenii-n drum se-nclinau în amurg.

De la geam îmi doream o privire s-arunci

Și-un sărut să îți fur de pe buzele dulci.

Dar de unde să știu, că un semn n-ai să faci

Și te pierzi la galop în plin câmp printre maci?

Simt cum versul de-atunci, nu mai curge domol

Bate stins doar prin somn ca pendula pe hol.

Că pe cer chiar luna se miră și parcă;

În pomi, printre păsări, s-adoarmă... încearcă.

Iar noaptea (ce clopot!), în inimă sună

Zadarnic mi-s ochii spre zări, în furtună.

Iar de-un car de vreme gânduri tot dau roată

Și la porți închise insistă să bată.