Tu și ecoul
Te-am întâlnit în drum...
M-ai întrebat:
„Ce rost mai are și apariția ta în vale,
dacă nu poți împietri fulgerul?”
...dacă nu poți împietri... împietri...
răspundea ecoul.
Dinspre cimitir treceau umbre
cu gura până la ureche, râzând.
Tot mai la vale...
Eu salutam în stânga și-n dreapta.
Nu dădea bine să te faci că nu observi;
Deveneai nesigur în drumul tău.
Nici nu-ți era permis să-i confunzi
nici măcar cu apariția unei văi
nici măcar cu salcâmul în care-și făcuse cuib
un cuc anormal.
Pus să-ți întoarcă ecoul.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu