Pădurea fermecată
„Ia fir de busuioc să nu te temi
Vei atârna iubirii ca-ntr-o salbă”
Mi-a spus o ghicitoare peste vremi
Ce-avea și bolta cerului în palmă.
Tot ce-mi spunea pândea ca ochi de lup
Cu lilieci țâșnind prin deasa ceață:
„Jarul iubirii-ți va mușca din trup
Corbii hulpavi te vor izbi în față...
Și-ți vor umbla guzganii prin desagi
Iar luna-ți va surâde doar o dată.
Și-or chicoti în ștreanguri umbre vagi
Lângă un iaz și-o salcie plecată”
De-atunci, grăbit, tot într-un pas hoinar
Urc panta-n crâng unde mai cresc alunii
Și unde noaptea ielele apar
Doar așteptând să le răpească unii.
Tot de atunci visez că Dumnezeu
Mi-a dat în scris pădurea fermecată
Și-n trup pe rană să îmi pun și eu
În leacuri poezia, câteodată.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu