Precum niște candele, acele gutui
De mână cu mama... Oare câți ani?
Plecasem din sat. E o viață!
Păpușile mele, soldați strujani
Aveau să-mi suspine în față.
Dar eu tânjeam după micul cățel
Rămas în poartă, nedumerit.
Vrând să imite salutu-mi rebel
În brațe la tata a scâncit.
Și mi-a scris mama cum tot suspina
Închis ca-ntr-o cușcă păgână.
„Nu bea nici apă de te-ai închina...
La stele urlând, se îngână!”
Plângând prin străini și eu, mai mereu
Am vrut să mă-ntorc după mama
M-au atras gutuile din antreu
De le-am strâns în brațe bag seama.
Și m-aș fi vrut la noi în cămară
Lângă soba arzând... Tu și eu.
Cu brațul de gutui ca în gară
De miroseam a toamnă mereu.
De atunci prin gutui surp doar vise
Și pândesc la perdeaua din geam...
Mă frământă că numai atinse,
Buzele-au ars la câte-ți spuneam!
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu