După o noapte albă

După o noapte albă

S-au închis porţile toate; şi ce albă pînză-n larg,

De-mi las fruntea între palme liniștea îmi va aduce ?

Ah ! sperând visate ţărmuri, într-o lume de cuvinte

Cărui chip tristețea spală, umbra celui de pe cruce ?

Și pribeag uitat prin lume, cete de vulturi flămânzi

Până dincolo de moarte, îmi vor da roată sub soare.

Ca de-un clopot care bate, mă şi bucur dar şi tem

Că n-oi şti că-s ale mele, albe oasele de sare.

Și întins în fân pe spate, mă gândesc că lupta-n cer

Ar fi trebuit s-atârne mult mai greu într-o balanță,

Dar după o noapte albă, chiar să nu mă fi gândit

Că-nvățând să pierzi în viață, ții talazuri la distanță?