Nocturnă

Nocturnă

E-atâta frig și bruma... de niciunde,

Cade și-n toamna asta peste noi.

Citesc din labirintul ce mi-ascunde

Povești doar încâlcite-n roase foi.

Cuvintele în mine se fac noapte

Că-mi vine și să urlu și să tac;

Ești tu cea scrisă în această carte,

Ori secerat de vorbe eu mai zac?

Și pasăre de-aș fi, ori cal pe lume

Sălbatic și vânat de buni arcași,

Crezi c-aș putea într-un tablou anume

În cerul tău albastru să fac pași?

Și prăbușit pe spate, ca sub gloanțe

Să simt în nări doar fânul sub penel;

Prins cu-n destin și niscai circumstanțe

Sub luna-nsângerată ca rebel.

Simt că-i târziu când sufli-n lumânare

Din stele se cern fulgii în tablou

Tu în povestea asta mai ești oare...

Ori tropotul pierdut dintr-un ecou?