Cântec pentru ploaia de afară
Se-aude surd cum toarce în cămară -
Așa cum nu poți auzi oricând;
Timpul
tăcut, ca-n lumânări de ceară
Ce picură și gânduri, când și când.
Vor fi și
vești ca-n ziua lungă-a ploii
Salba de
iele ce te-a prins în vis.
Iar eu
speram că vor rodi altoii
Și-n palmă fructul
copt ți-aș fi promis.
Cum basmul
s-a oprit în fiecare;
Încremenit,
ca limba la un ceas
Tot singur doamne, tremurând în zare...
Sub ghilotina ploii am rămas.
Și-ncerc să țes, ca un paing în fire -
Un cântec de ars doru-mi zăbăuc;
Și te ștept să vii în viscolire
Cât ploaia nu-mi va trece prin surtuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu