Hai, mai cere-i toamnei...
Hai, mai cere-i toamnei caii din șopron
De la iesle-acum, fă-i și-n cer să zboare
Să-i înham la troică - și-un acordeon
Să ridice-n drum, mare tulburare.
Și plecarea noastră de va fi un vis
Să trezească-n codru nopțile cu știme,
Ori alai de îngeri - unde ne-o fi scris
Unde nici nu-i capăt, nici îl știe nime.
Știu că ești bolnavă după frunza mov
Și mesteceni goi, unduind în zare
Acum când e toamnă, bate în istov
Clopotul ei stins, dintr-o fulgerare.
Tu auzi în lună greierii torcând
Acest cântec trist, greu ca o povară
În timp ce spre tine, sănii când și când
Eu prin viscol trag, grațios la sfoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu