Din poezia sa:
poem scris cu fir de borangic
drumul spre casă e însemnat
de copaci care mi se arată
doar mie văruiți
tot felul de ispite cameleonice
îmi ies în cale
însă pe mine mă așteaptă
în brațele mamei
trofeul surâsului
respir adânc
și aerul coboară
în interiorul gleznei
înviorându-mi pasul
uneori mă simt urmărită
broboane fierbinți
se preling intracardiac
dar niciodată nu se va umple paharul
ruga mă poartă ca o luntre
spre vatră
însingurare bine pusă la punct
străin în propria vârstă
precum o foaie volantă
înălțată peste
nisipul cald
inocent
un adevăr derulat
prin inima spațiată
între granițe minate
oricât aș căuta
nu găsesc
niciun refugiu
în caz de aluviuni verbale
strigătul este acaparat
de păsări ciudate
multiplu de singur
devine pasul întârziat
pe linia vieții
zilele cresc
unele după altele
în solitudine
nopțile se topesc
ca un psalm de suferință
horoscop
uneori lipsesc de acasă
zile întregi
viața mă pândește
din horoscop
cu ochii ei
cameleonici
ca și cum
aș fi un jucător
la ruletă
neexperimentat
de multe ori
am văzut
cum zvonuri
devenite
puncte de atracție
sunt doar
cartușe oarbe
trase dintr-un
cer intermediar
înălțarea din somn
azi noapte
am visat
cum mă destrămai
din talie
eram înfășurată
într-o poveste
de dragoste
asortată decent
dorințelor tale
nu s-a întâmplat
nimic disfuncțional
doar că
precum o mireasă
cu siluetă de asparagus
m-am înălțat din somn
tulburându-ți
pacea ochilor
fără nume
cântec de taină
de așteptare
a celui care
nu se lasă văzut
cântec de sărbătoare
tonalități afective
în respirația caldă
înălțată
până aproape de
un apogeu inocent
cântec erotic
fără cuvinte
puls magic
îndestulări delicate
triumf în extaz
ce nume să-i dau
acestui poem
jumătate cântec
jumătate descântec
insinuat între
cea care am fost ieri
și cea care
îmi sunt azi?
freamăt ușor de înțeles
deși savurăm întâmplări
în tihnă
zațul zilei lasă loc
de interpretări
și oferă indicii
despre rănile ascunse
sub eșarfe
gândește-te cât de mult noroi
împing nuferii făgăduinței
și câte valuri de vorbărie
se revarsă din gura
celor plecați în căutarea
unui uger
mai mare decât
catedrala neamului
atâtea clopote bat în tâmple
încât nu mai știm
dacă suntem
îndemnați la rugăciune
sau avertizați de destin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu