Poeți tineri

    „În palma mea se ascunde o lume...”

    Pe micuţa autoare, Simina Maria Sima, elevă la Colegiul Naţional B.P.Hașdeu din Buzău, o recomandă Gabriela Matiu – prin frumoasele cuvinte înscrise în prefața la carte „Cuvânt înainte”: „Pentru ea poezia capătă astfel o funcție terapeutică, fără a afecta în vreun fel funcția estetică. Își exteriorizează cu neașteptată sinceritate, decență și maturitate spaimele, fobiile, temerile”. Cred în destinul ei de poetă născută (pentru mine, ca lector) odată cu apariţia volumului „În palma mea se ascunde o lume”, apărut la editura Omega, 2016.

    Timpul, cel mai bun judecător, ne va da dreptate, căci este o luptătoare care crede în menirea ei: „În ochiul meu s-a născut un Dumnezeu alb-negru”. Tânăra poetă ne vorbește despre dragoste, lumea înconjurătoare cu mirajul ei, desprinderea de copilărie, dar și moarte (cu teama și disperarea celui care a și înfruntat-o). Teme precum singurătatea, tristeţea, misterul clipei trăite, speranţa în mirajul iubirii, visul, sondarea unor trăiri halucinante, fiorii primelor iubiri: sunt umbre care-i vor aşterne poteci de străbătut dinspre gândul ce aleargă însetat către poezie. „Am să te iubesc până la capătul lumii…/ Acolo, departe, o să fiu un copac/de ale cărui ramuri atârnă lipsite de viață/suflete care n-au iubit nicicând” (Mere coapte). Rostirea lirică din acest trup firav se-ngroapă într-o lacrimă a arderii până la capăt: „suntem doi proști care se iubesc la intersecție, care nici/măcar nu se văd, pentru că cineva a inventat distanța„ (2-10 probă de microfon).

    Citind astfel de gânduri ai putea crede că poezia Siminei Maria Sima, ca joc şi artificii, ne aminteşte de barocul cu substrat oniric al poeţilor nocturni reci-glaciali. Numai că poeta ştie cum rostul gânditorului aplecat asupra cuvintelor este să întoarcă viaţa şi rosturile ei pe toate părţile și următoarele versuri ale poemului „Mă nasc”, desferecă lacătul de la cufărul ȋn care ȋși ţine poezia: „…nu știam/că visele se pot sculpta în pielea mea,/că nu sunt întrebări pe care cerul să nu le poată scurge/până-n creier,/să le amestece cu tine și să cadă,/să cadă,/să scrie din mine un vers născut fără cuvânt,/să mă despice cu o silabă dintr-un vers,/să-mi rupă aripile și să le coasă invers ca să nu mai pot/să zbor”. Acum însă, se află la vârsta când fiecare cuvânt are vibraţia unui mesaj menit a-i denunţa cu disperare exuberanţa adolescentină. Un torent năvalnic îi este poezia iar ea se află, deocamdată, ȋn pragul acelei vârste când o tornadă de sentimente strânse să susțină un conflict permanent cu sine, un nou început de căutări, oscilaţii și uimiri, promit să aştearnă câteva note grave pe portativul unde îşi trăieşte cu intensitate propriul destin creator. Este un îndemn către cei care încă nu au uitat de mirajul unei lumi „care mi se desface printre degete”; pragul desprinderii de copilărie când „pumnul meu strânge de gât/tot ce nu poate plânge,/iar visele mor pe rând” (mă). Aflată pe un tărâm (de căutări) al poeziei, în care ȋnaintașii au fructificat atât puterea cât și misterul cuvintelor, dar şi magia sensurilor, pentru a descifra taina acestora, Simina Maria Sima e convinsă că  poezia trebuie să fie atemporală, neconjucturală, expresie a unei lumi magice reale, nu înfrumuseţată, să aibă puterea să fie percepută estetic de toate epocile şi sensibilităţile sau gusturile critice. Cititorului nu-i poate scăpa însă percepţia încremenită a uimirii poetei adolescente în faţa lucrurilor terestre, a iubirii către înţelegeri astrale vânate numai de cei hărăziţi scrisului, simţite şi transmise în uimiri terestre şi cititorului de rând: „m-am născut în oraș - tristă amintire -/a unui Dumnezeu care n-a plâns/niciodată/până la mine” (urbe).

      Cât de departe va străbate, în poezie, Simina Maria Sima, când „în palma mea se ascunde o lume pe care a tăiat-o un cuțit” (vezi poemul Cruce), ori „fiecare clipă din mine sapă în tine/ca să-și găsească un alter ego/potrivit, iar/viața mea devine vânare de cuvânt” (din poemul aproape tata), iar lirica ei va irumpe în cascade printre alte multe trăiri, vom trăi și vom vedea. 

                                    FLV