Fie și preț de o fulgerare
Nu spune vorbe mari...
O adiere de vânt te-ar putea copleși.
Ca sosirea toamnei printre mesteceni
și focul aprins în zăvoiul unde m-am rugat
la zeul cel bun
să lase măcar un copac să urce până la cer.
Până la stelele care urmau să ne schimbe norocul
Dar despre comorile acelui zăvoi numai al nostru
n-am să-ți vorbesc.
Deși, prin întuneric pândesc tot felul de hiene
care au început să semene cu omul.
Te-ai vrut în afară...
Iar de aici până la limba răutăcioasă a scriitorului
Kafka
nu există niciun mijloc
de a trișa sau de a da înapoi.
Pentru tine acel septembrie și mâinile alunecând preț de
o fulgerare
toamna a rămas o piatră de biserică;
un Budha de tinichea.
Dar dacă o singură dată ai fost cu grumazul pe butucul
tristeții
ai fost toată viața fără să știi.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu