cântec de pe strada copilăriei

Nici imnul nu ne mai deșteaptă *

eram copii - pe strada noastră

treceau țiganii în convoi.

caii scoteau prin crupe aburi;

trăgeau în hamuri câte doi.

eram copii – ieșeam la poartă –

țigăncile dansau de zor

și-un puradel sălta din clape

armonica în urma lor.

mai sunt copii... pe strada mare

se-ntorc țiganii la cerșit

duc tuciuri goale în spinare;

la porți mai nimeni n-a ieșit.

tot mai puțini, ori triști copiii?

mulți chiar duc dorul de părinți,

plecați în șir prin țări străine

pentru o mână de arginți.

mă uit și-s trist... cum piere țara!

parcă-n galop mai îndrăcit.

nici imnul nu ne mai deșteaptă;

treziți-vă!... ori, ați murit.

·        vărului meu (plecat de curând la Ceruri) care plângea ori de câte ori îl auzea cântând pe Tudor Gheorghe la radio. noi copiii priveam uimiți - și nu  înțelegeam - cum un copil mai mare poate să plângă fără ca cineva dintre ai noștri să fi murit.