E pentru că
Îmi spun lăstunii azi, în drumul meu prin crâng:
„Prin ploaie toți copacii ție-ți ies în cale
Că i-ai iubit și n-ai răbdat să scrii un rând
Fără să bați frunzișul, chiar și tina moale”
În pragul toamnei reci, în rugăciuni și dor
La naiba! te aud. Povara ceții lasă,
(cum vântul bate-n gol norocul ca decor)
Un singur gând incert. Să bată! Cui îi pasă?
Și dacă peste-un veac, ca stelele pe cer
Vom fi doar niște vise ca norii în năluci;
Ca florile de cactus deschise-abia, că pier...
E pentru că nici anii 'napoi nu-i mai aduci.
FLV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu